Totuși să nu uităm faptul că odată ce îți deschizi un birou/studio/practică (de design, arhitectură, fashion, orice…) doar rezultatul muncii tale reușește să te apropie (sau nu) de alți oameni – asemănător vinului din acea sticlă de pe raft care înmagazinează în ea absolut toată energia muncii investite – de la primul strop de ploaie care a binecuvântat pământul până la bucuria omului care-l culege din vie și nu în ultimul rând acel ‘suflu vital’ care există, sau nu, în om.
Fără acel “spark” sau scânteie de autenticitate arta ar rămâne la nivel de copie. Unde trebuie să căutăm acel “nou” şi cum l-ai găsit tu ȋn caligrafie?
Găsim întotdeauna acel “nou” în unicul loc în care îl putem găsi – în cele “vechi”. Calea aceasta mi-a fost deschisă mult prin practica și disciplina caligrafiei – ea m-a învățat să-mi drămuiesc viața, să-mi aflu limitele, să mi le depășesc, să știu când să mă predau, să mă uit în interiorul meu și să văd cum starea în care mă aflu îmi schimbă ca într-o encefalogramă felul în care scriu, să mă cunosc mai bine. Cel mai important lucru este practica constantă combinată cu o dorință arzătoare spre a nu-ți permite să fii delăsător.
Desenul cu mâna mă ține ancorat în prezent. Nu anticipez ceea ce urmează să fac, accept pur și simplu acel moment. Mă simt mult mai apropiat de munca mea în felul acesta și îmi dau seama ce fac abia după ce am terminat. În plus, cred că desenul te învață multe despre tine, e un exercițiu sincer și benefic.
Cred că cel mai mare atu a fost echipa care a lucrat la acest proiect. Sunt toți profesioniști care apreciază lucrul bine făcut, perfecționiști, cu experiență semnificativă fiecare în domeniul lui și care nu se sperie când dau de greu sau de imposibil. Care colaborează și dau totul pentru un rezultat remarcabil.
Finally, I want to leave with you a highly effective mental crutch that anyone can use before starting any (design) action… Always ask why! – that’s it…ask it again, and again… and then again – the place that you will arrive at – THAT is your own legacy, take good care of it. So, here goes nothing: Why should there be a need for design (possibilities) in Timisoara?
Ca să revin la întrebarea ta, da, să fii designer înseamnă mult mai multe lucruri decât să știi să desenezi, să ai toate abilitățile pe care în orice carte de design grafic le poți răsfoi – care nu sunt puține și e o întreagă pledoarie și despre treaba asta. Dar pe lângă treaba asta, e și tot ce vine cu managementul de birou și financiar și de muncă și de tot.
Eu cred că un graphic designer are în primul rând responsabilitatea de a găsi cele mai bune soluții de comunicare vizuală pentru clienții săi. Ca designer, ești un traducător / un interpret al mesajului. Asta implică un proces de colaborare, de gândire și o implicare profundă chiar și la nivel estetic.
Pentru mine, empatia se traduce prin a încerca să-i vezi, să-i cunoști mai bine pe cei de lîngă tine, prin a-ți educa înțelegerea că există puncte de vedere diferite de ale tăle și, poate cel mai greu, prin a accepta că nicicare dintre noi nu deținem adevărul absolut. Am ales ca motto al expoziției „Tolerance“ o definiție a empatiei – „să privești cu ochii altuia, să asculți cu urechile altuia și să simți cu inima altuia”
La naiba, habar nu am ce mai înseamnă design-ul în ziua de azi, darămite marketing-ul! Am încercat, pe cât posibil, să ocolesc lumea advertising-ului, a marketing-ului, a branding-ului, sau chiar planeta maimuțelor creative din agenții. (Ca să nu fiu înțeles greșit, vreau să spun cât se poate de clar că este nevoie de toate cele enumerate mai sus, este discutabilă doar latura morală a lor (dar asta ar fi alt subiect)) – [Nu am vrut niciodată să fac campanii pentru a ajuta vânzarea şosetelor, perlanurilor sau de a găsi metode noi să vinzi lame de ras]. Pregătirea în design te ajută să faci toate astea, dar poți face mult mai multe când te implici cu toată ființa într-un subiect din care să și înveți ceva.
Conștientizez că sunt pe „drumul cel bun” de fiecare dată când mă las dus de munca la un proiect ce mă ține transpus în persoana celui pentru care o fac. Pentru mine designul este o experiență aproape transcendentală (out of body), este esențial să mă transpun, în mod constant, în pielea celor pentru care lucrez. Un lucru nu foarte ușor, recunosc, dar asta fac eu.
(…) felul în care trăim și am ajuns să interacționăm unul cu celălalt și cu mediul înconjurător este unul al perpetuei schimbări. Această idee inoculată (cea a continuei „schimbări”) a ajuns să fie singurul lucru care ne mai dă un sens vieții – și mă refer aici la toate „schimbările” [și (re)designurile constante] care ne creionează viața, de la schimbarea telefonului „învechit” și „încet” după 6 luni, la schimbarea jobului devenit „extenuant” după 4 luni,până la schimbarea de parteneri, schimbarea de țoale, schimbarea culorii părului „in-app” înainte să torni un bidon de SynthwaveCyan™ în el
One of the walls is hosting the actual exhibition and the other one is the Typowall where each year the organizers invite a graffiti artist to depict the faces of some of the most significant type designers. TPTM launched the Typ’O’wall in 2011. It is a 28 square meters graffiti covering the entire wall of the passage, with the concept of the artwork related to typography. Last year’s subject ‘TypeFace,’ was brought to life by the artist Jones.”
While trying to grow in tandem with other countries at the beginning of the 20th century, we have to take into consideration the fact that Romania was still a very new country with quite a lot of identity issues, which can be clearly seen throughout Romanian art, architecture, lifestyle and critical assessments of the times (1885–1930). For example, until the mid-’30s Romania was among the less-favored countries of the grand international exhibitions, where occasionally a journal would find its topics by searching for “extravagant” events happening in this “less-civilized” part of Europe. … But despite that fact, Romania still pleasantly surprised the world in 1937 at the Exposition Universelle de Paris.
As designer and historian Ovidiu Hrin reports: The first aggressive reaction toward the exhibition happened on social media, and it might have served as the catalyst for what followed. On Nov. 20, the local candidates of a conservatory party appeared live on Facebook to create a stir around it (besides voicing an anti-LGBTQI+ discourse, they also accused a competing political party of being behind the exhibition with a hidden agenda of “destroying national values” and “perverting the innocence of children”
Design has taught me so far to always try and ask the right questions and be constantly driven by the ‘why’ behind everything that we do. Good design is based on good questioning and lastly should generate healthy habits. My advice is this, always do your job and never ever (ever) work without content. Also remember that Design is a language which you have to learn in order to speak fluently.
Therefore, it is a process requiring time. Also do remember that Design is a service which should work in the interest of other people and no excuse should be admitted after finishing and delivering the work (any work for that matter) because once it is out there it will always point right back to you… so, do try and respect yourself.